" Cel mai important lucru este urmatorul: sa fii capabil sa sacrifici in orice moment ceea ce esti pentru ceea ce ai putea deveni." ( Charles Du Bos )
" Sacrificiul semintei putrezite pe piatra nu e zadarnic, asa se naste solul, in care mai tarziu vor incolti seminte." ( Valeriu Butulescu )
Dex-ul spune ca sacrificiul inseamna " Renuntare voluntara la ceva ( pretios ) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva."
Inainte de a ne naste, chiar, sacrificam ceva, inconstient bineinteles, sacrificam locul in care am fost protejati, aparati, acel loc plin de caldura si iubire. Apoi cand mai crestem putin ( sau putin mai mult ) sacrificam timp, prieteni, poate chiar pe noi insine numai pentru a obtine rezultatele dorite si nazuite in tot acest timp; iar simtamantul implinirii si a savurarii succesului intrece orice sacrificiu facut.
Dar cand ti se cere sa sacrifici din timpul tau, din resursele tale, din cea ce esti ca om, pentru aproapele tau
care poate fi o persoana draga sau o persoana mai putin draga, mai esti dispus sa te sacrifici la aceeasi intensitate ?
De-a lungul veacului oamenii au facut diverse sacrificii pentru ei si pentru cei de langa ei, de unele dintre ele ne bucuram si noi azi.
Sacrificiul nu face casa buna cu egoismul, un egoist nu se poate sacrifica la adevarata valoare si insemnatate a cuvantului "sacrifiu". Doar goliti de eu-ul nostru puteam sacrifica cu adevarat.......
Insa sacrificiul mai reprezinta si "ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta."
Domnul Isus a spus :
"Adevarat va spun ca daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur, dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde, dar cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica." (Ioan 12:24-25).
El nu si-a iubit viata chiar pana la moarte si inca moarte pe cruce, nu pt El ci pt noi. Acesta este sacrificiul suprem.
Domnul Isus nu Şi-a încheiat viaţa până când n-a adus la îndeplinire lucrarea pe care a venit s-o facă şi odată cu ultima Sa răsuflare, El a exclamat :"S-a sfârşit". Ioan 19,30.Bătălia a fost câştigată. Mâna Sa dreaptă şi braţul Său cel sfânt I-au asigurat biruinţa.Ca biruitor, El a înfipt stindardul Său pe înălţimile veşnice. N-a fost oare atunci şi acolo bucurie printre îngeri ? Tot cerul a triumfat odată cu biruinţa Mântuitorului. Satana a fost înfrânt şi şi-a dat seama de faptul că şi-a pierdut împărăţia.Cerul urmărea cu durere şi surprindere pe Hristos atârnând pe cruce, cu sângele şiroind din rănile din tâmplele Sale, iar sudoarea amestecată cu sânge stând pe fruntea lui. Picătură cu picătură, sângele curgea din mâinile şi picioarele Sale pe stânca găurită pentru a se pune în ea piciorul crucii. Rănile făcute de cuie se lărgeau pe măsură ce greutatea corpului Său trăgea de mâinile Lui. Răsuflarea Lui chinuită devenea din ce în ce mai rapidă, mai adâncă, pe măsură ce sufletul Său se zbătea sub povara păcatelor lumii. Tot cerul era plin de uimire, atunci când rugăciunea Domnului Isus a fost înălţată în mijlocul groaznicelor Lui suferinţe : "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac". Luca 23,34.Şi cu toate acestea, se aflau acolo oameni făcuţi după chipul lui Dumnezeu, unindu-se pentru a zdrobi viaţa singurului Său Fiu. Ce privelişte pentru Universul ceresc ! Legea cere neprihănire ,-o viaţă neprihănită , un caracter desăvârşit; şi aşa ceva omul nu poate da. El nu poate satisface cerinţele legii sfinte a lui Dumnezeu. Dar Isus Hristos ,venind ca un om pe pământ, a trăit o viaţă sfânta şi a dezvoltat un caracter desăvârşit. El le oferea pe aceasta ca un dar de bună voie tuturor celor care vor dori să le primească. Viaţa Sa stă pentru viaţa oamenilor. În acest fel, ei au iertarea păcatelor din trecut, prin îndurarea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Hristos umple pe oameni cu atributele lui Dumnezeu. El reface caracterul lor după chipul caracterului divin, o ţesătură dumnezeiască de putere şi frumuseţe spirituală. În acest fel, adevărata neprihănire cerută de lege este împlinită în cel ce crede în Hristos .Dumnezeu poate "să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel care crede în Isus ".Rom.3,26.
" Sacrificiul semintei putrezite pe piatra nu e zadarnic, asa se naste solul, in care mai tarziu vor incolti seminte." ( Valeriu Butulescu )
Dex-ul spune ca sacrificiul inseamna " Renuntare voluntara la ceva ( pretios ) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva."
Inainte de a ne naste, chiar, sacrificam ceva, inconstient bineinteles, sacrificam locul in care am fost protejati, aparati, acel loc plin de caldura si iubire. Apoi cand mai crestem putin ( sau putin mai mult ) sacrificam timp, prieteni, poate chiar pe noi insine numai pentru a obtine rezultatele dorite si nazuite in tot acest timp; iar simtamantul implinirii si a savurarii succesului intrece orice sacrificiu facut.
Dar cand ti se cere sa sacrifici din timpul tau, din resursele tale, din cea ce esti ca om, pentru aproapele tau
care poate fi o persoana draga sau o persoana mai putin draga, mai esti dispus sa te sacrifici la aceeasi intensitate ?
De-a lungul veacului oamenii au facut diverse sacrificii pentru ei si pentru cei de langa ei, de unele dintre ele ne bucuram si noi azi.
Sacrificiul nu face casa buna cu egoismul, un egoist nu se poate sacrifica la adevarata valoare si insemnatate a cuvantului "sacrifiu". Doar goliti de eu-ul nostru puteam sacrifica cu adevarat.......
Insa sacrificiul mai reprezinta si "ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta."
Domnul Isus a spus :
"Adevarat va spun ca daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur, dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde, dar cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica." (Ioan 12:24-25).
El nu si-a iubit viata chiar pana la moarte si inca moarte pe cruce, nu pt El ci pt noi. Acesta este sacrificiul suprem.
Domnul Isus nu Şi-a încheiat viaţa până când n-a adus la îndeplinire lucrarea pe care a venit s-o facă şi odată cu ultima Sa răsuflare, El a exclamat :"S-a sfârşit". Ioan 19,30.Bătălia a fost câştigată. Mâna Sa dreaptă şi braţul Său cel sfânt I-au asigurat biruinţa.Ca biruitor, El a înfipt stindardul Său pe înălţimile veşnice. N-a fost oare atunci şi acolo bucurie printre îngeri ? Tot cerul a triumfat odată cu biruinţa Mântuitorului. Satana a fost înfrânt şi şi-a dat seama de faptul că şi-a pierdut împărăţia.Cerul urmărea cu durere şi surprindere pe Hristos atârnând pe cruce, cu sângele şiroind din rănile din tâmplele Sale, iar sudoarea amestecată cu sânge stând pe fruntea lui. Picătură cu picătură, sângele curgea din mâinile şi picioarele Sale pe stânca găurită pentru a se pune în ea piciorul crucii. Rănile făcute de cuie se lărgeau pe măsură ce greutatea corpului Său trăgea de mâinile Lui. Răsuflarea Lui chinuită devenea din ce în ce mai rapidă, mai adâncă, pe măsură ce sufletul Său se zbătea sub povara păcatelor lumii. Tot cerul era plin de uimire, atunci când rugăciunea Domnului Isus a fost înălţată în mijlocul groaznicelor Lui suferinţe : "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac". Luca 23,34.Şi cu toate acestea, se aflau acolo oameni făcuţi după chipul lui Dumnezeu, unindu-se pentru a zdrobi viaţa singurului Său Fiu. Ce privelişte pentru Universul ceresc ! Legea cere neprihănire ,-o viaţă neprihănită , un caracter desăvârşit; şi aşa ceva omul nu poate da. El nu poate satisface cerinţele legii sfinte a lui Dumnezeu. Dar Isus Hristos ,venind ca un om pe pământ, a trăit o viaţă sfânta şi a dezvoltat un caracter desăvârşit. El le oferea pe aceasta ca un dar de bună voie tuturor celor care vor dori să le primească. Viaţa Sa stă pentru viaţa oamenilor. În acest fel, ei au iertarea păcatelor din trecut, prin îndurarea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Hristos umple pe oameni cu atributele lui Dumnezeu. El reface caracterul lor după chipul caracterului divin, o ţesătură dumnezeiască de putere şi frumuseţe spirituală. În acest fel, adevărata neprihănire cerută de lege este împlinită în cel ce crede în Hristos .Dumnezeu poate "să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel care crede în Isus ".Rom.3,26.
Iubirea lui Dumnezeu a fost exprimată în dreptatea Sa nu mai puţin decât în mila Sa .Dreptatea este temelia tronului Său şi rodul iubirii Sale.( EGW Hristos Lumina Lumii )
