Lucian Cristescu - A crede sau a nu crede

Ce construim ?

" Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc."
Psalmul 127:1
Construim un renume pentru eul nostru, cercuri de influenta, peritenii personale, adevarate imperii in lumea afacerilor, si o tinem tot asa - construim, construim de zor. Fortele tineretii din noi, inteligenta noastra in devenire si, dac nu suntem atenti, chiar si experientele noastre religioase, toate pornesc intins sa zadarniceasca ceva. Cand atingi culmea, aceasta nazuinta se exprima prin cuvintele lui Nebucadnetar, imparatul din vechime: " Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu...?"
Dumnezeu este demolatorul universal. Cat inca mai este vreme, El trebuie sa distruga roadele eforturilor noastre incordate, ca sa zideasca ceva cu valoare vesnica. Isus a zis ca omul care zideste fara sa fi primit instructiuni de la El, zideste pe nisip. Cu toata dragostea, Dumnezeul nostru va surpa negresit castelele mult pretuite ale cerului nostru, numai ca sa poata zidi El.
Si in ziua de azi, acest proces nemilos de demolare se desfasoara sub ochii nostri, iar noi il privim uneori cu usuratate, alteori cu tristete. Buldozerul poate sa darame, in doar cateva clipe, lucrarea pentru care a fost nevoie de luni de zile si ptr care omul a axecutat-o cu multa truda acum o suta si mai bine de ani.

De casa n-o zideste Dumnezeu, sa-i puna
Solida temelie - sa tot zideasca omul,
Ca neclintita nu ramane ea-n furtuna.
Si al cetatii Scut de nu e Domnul,
De nu i El zidul lor si-al lor zavor de fier,
Toate, si turn si straja-s doar minciuna.

"INSEMNUL REGAL - SMERENIA -"

Iata ca m-am gandit sa mai scriu si eu pe blog cate ceva. :D Si m-am gandit ca scriu despre o carte, una din multele carti pe care le-am primit si le-am citit, aceasta carte se numeste "Insemnul regal- Smerenia-" scrisa de Edwin & Lilian Harvey.

Filipeni 2:5-8
<< Sa aveti in voi gandul acesta, care era in Hristos Isus: El...S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob...S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte...>>

Sunt atat de mlte lucururi in viata pe care le intalnim, de care ne lovim si fie ca vrem fie ca nu ... au influenta asupra noastra. Unele din aceste lucruri / situatii sa recunoastem ca...ne schimba.
Intalnim pe paginile din Cartea Cartilor faptul ca omul este cea mai inalta creatie a lui Dumnezeu care totusi a cazut din pricina mandriei. Insa omul nascut din nou ar trebui sa poarte insemnul lui Hristos, al smereniei, blandetii si modestiei Lui.
Ca si model de viata il avem pe Domnul Isus a carei viata a fost de renuntare totala la pozitia Sa regala; pentru a rascumpera omenirea.
- Fiindca omul cauta locul cel mai de sus, El l-a luat pe cel mai de jos-
- Fiindca omul doreste sa fie precum zeii, El S-a facut om, si inca prunc-
-Fiindca omul tanjeste dupa locuinte somptuoase, El nu avea unde sa-si puna capul si a pornit in viata, dintr-o iesle-
-Fiindca omul alege cartierele de elita, Hristos a ales sa locuiasca la Nazaret-
-Fiindca omul lupta din rasputeri sa se imbogateasca, El S-a facut sarac-
-Fiindca omul ii dispretuieste pe cei de jos, El adesea a ales oamenii fara capatai si nevoiasi-
-Fiindca omul alege persoane de renume in fruntea sistemelor lumesti de guvernare, El a ales niste pescari umili din Galileea-

"Viata si moartea Domnului nostru Isus Hristos reprezinta o mustrare pe fata, ce strabate vremile, la adresa oricarei forme de mandrie de care sunt in stare oamenii:
- Mandria de a putea: " Eu nu fac nimic de la Mine Insumi.:
-Mandria obarsiei: " Oare nu este El fiul tamplarului?"
-Mandria intolerantei religioase: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"
-Mandria inteligentei: " Vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu."
-Mandria educatiei: "Cum are omul acesta invatatura, caci n-a invatat niciodata?"
-Mandria infatisarii: "N-avea nici frumusete, nici stralucire."
-Mandria reputatiei:" Un prieten al vamesilor si al pacatosilor."
-Mandria respectabilitatii: " Poate iesi ceva bun din Nazaret?"
-Mandria increderii in sine: " S-a pogorat impreuna cu ei, a venit la Nazaret si le era supus."
-Mandria vointei proprii:"Nu caut sa fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis."
-Mandria reusitei: "Dispretuit si parasit de oameni."
-Mandria superioritatii: " Eu sunt in mijlocul vostru ca cel care slujesc."
-Mandria avutiei: " Fiul omului n-are unde-Si odihni capul."( Biekenhead, Anglia )

Proba fara gres a sfinteniei noastre este smerenia, al carei insemn il purtam inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Smerenia este floarea frumusetii sfinteniei.

Picturi

Fii multumit

Povestea noastra se refera din nou la aceasta trasatura de caracter care se numeste virtute. Ce inseamna sa fii un om virtuos sau un om de-o inalta virtute. Andrei era un baiat sarac, dintr-o familie saraca de fermieri. Si desi lucra din greu ca sa-si ajute tatal la treburi, el totdeauna fluiera sau canta. Hainele lui erau vechi si tare peticite. Nici jucarii n-avea cu care sa se joace, asa cum aveau alti copii. Insa, lui Andrei nu-i pasa de saracia lui pentru ca avea parinti care-l iubeau foarte mult. Intr-o zi, pe cand Andrei lucra pe camp, vazu deodata un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goana cu tot cu sareta si nu se mai putea opri. Vazand-o ca se apropie, Andrei isi dadu imediat seama ca trebuie sa faca ceva ca sa opreasca caii inainte de a se izbi in bara unui pod din apropiere lovindu-se, si distrugand caruta facand-o bucatele. Baietelul sari peste gard si se propti cu picioarele prinzand primul cal care se apropie, de hamuri. Se agata de hamuri cu toata puterea lui si nu-i mai dadu drumul. Era un mare curaj ceea ce facu-se el. Daca n-ar fi reusit sa se prinda de hamuri, ar fi fost aruncat sub copitele cailor si zdrobit pana la moarte. Sub greutatea lui, care se balansa de hamuri, caii s-au oprit. Nu mult dupa aceea, sosi si proprietarul cailor. Cand vazu ce facuse Andrei, i-a zis: - " Esti un baiat foarte curajos. Cum as putea sa-ti rasplatesc fapta ta ? Andrei zambi frumos si-i raspunse: - " Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata sa ma platesti! M-am gandit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii si s-ar fi lovit, iar caruta ar fi fost stricata." Observand hainele lui Andrei foarte vechi , domnul cu caii zise: - " Vrei sa-mi spui ca nu-mi dai voie sa-ti dau niste bani ca sa-ti cumperi niste haine mai bune ? " - " Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasa si un costum de haine mai bun - pentru Sambata. Aceste haine sunt bune inca pentru lucru.." - " Dar vei avea nevoie atunci de ceva carti pentru la scoala, la toamna! i-a zis din nou domnul acela. - " Nu, nu cred, multumesc ! Cineva mi-a dat niste carti mai vechi iar mama mi-a lipit foile care cadeau si cred ca le voi putea folosi pe-acelea " - zise Andrei. - " Atunci, nu ti-ar placea sa ai o paleta de tenis si cateva mingi ?" - " Nu cred ca mi-ar trebui de vreme ce mi-am facut o minge din ceva lana pe care mi-a dat-o mama pentru ca era prea incalcita si veche. Iar paleta mi-am facut-o tot eu dintr-o bucata de placaj." Domnul acesta, isi puse mana pe umarul lui Andrei si zise: - " Baiatul meu, acum inteleg de ce mi-ai zambit asa de frumos cand am venit; tu ai invatat un secret pe care multi nu-l stiu inca - secretul de a fi multumit cu ce ai. Imi dai voie sa-ti spun " Baiatul Multumit ? " Si cu aceste cuvinte domnul acela pleca cu sareta si caii in drumul sau. Cateva zile mai tarziu, o cutie mare veni la posta in sat cu numele si adresa lui Andrei pe ea. Domnul de la posta trimise vorba prin cineva la ferma si tatal lui Andrei veni sa ridice cutia. Cand Andrei desfacu cutia, gasi o felicitate pe care scria cu litere mari: " Baiatului Multumit de la un Prieten Dator, cu multumire ! Andrei stia ca aceasta cutie venea de la domnul acela a carui cai ii oprise. In cutie era un costum nou de haine, o salopeta, sosete, o caciula calduroasa si manusi, plus o paleta cu mingi de tenis. Cand lua haina sa vada cum ii vine, gasi in buzunar si o hartie de cinci dolari. Ce bucuros era Andrei ! Si mergand din nou la camp pentru a-si continua treaba, canta si fluiera mai plin de bucurie ca niciodata. Cred ca o sa ma credeti cand va spun ca acest baiat era cel mai fericit baiat din tara lui. Iata copii, ce inseamna virtute : sa stii sa faci un bine fara sa te astepti la vreo rasplata

"N-a avut timp "

"Jenny Lind, vestita cantareata de opera, isi parasi cariera care i-a adus atata faima, caci s-a predat Domnului. Ea si-a dedicat vocea programelor religioase si lucrarilor de binefacere, intrebata de ce a facut aceasta, ea a raspuns: "Viata mea a fost prea ocupata, nu mi-a lasat timp pentru acestea" - si arata Biblia deschisa ce o avea pe genunchi -"si nici pentru frumusetea unui asa apus de soare", caci soarele tocmai cobora sa apuna. Cariera a robit-o si nu i-a lasat timp pentru cele doua lucruri importante: Cuvantul lui Dumnezeu si lucrarea mareata a mainilor Sale. Duhovniceste ea a fost o saraca.Nu cumva si in viata ta e saracie spirituala? Nu cumva situ te ocupi toata ziua numai de gunoaiele celor trecatoare, de imbogatirea vremelnica si ai neglijat complet pe cea vesnica?"

"O viata cu ... Hristos "

Intr-o carte citita cu putin timp in urma am gasit urmatorul citat care mi a placut si pe care vreau sa l redau mai jos:
" O viata cu Hristos este o viata de liniste. Tulburarea, nemultumirea si nelinistea dau pe fata lipsa Mantuitorului. Daca Isus este adus in viata, acea viata va fi plina cu fapte bune si nobile ptr Domnul. Vei uita atunci sa-ti slujesti tie insuti si vei fi mai aproape si tot mai aproape de Mantuitorul. Caracterul tau va fi asemenea caracterului Domnului Hristos si toti cei din jurul tau vor cunoaste ca ai fost cu Isus si ca ai invatat de la El. Fiecare are cu el izvorul propriei sale fericiri sau nenorociri. Daca vrea, se poate ridica mai presus de simtamintele josnice, sentimentele care formeaza experienta multora; dar atata vreme cat este plin de sine, Domnul nu poate face nimic ptr el. Satana va prezenta proiecte ambitioase, care ametesc simturile, dar noi trebuie sa avem totdeauna inaintea noastra, premiul chemarii ceresti a l ui Dumnezeu in Isus Hristos. Faceti toate faptele bune pe care le puteti face in aceasta viata. "Cei intelepti vor straluci stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci."
Mv5/519