Invitatie la .... ras :))))

" Rasul si veselia sunt piperul si sarea vietii si, in acelasi timp, singurele lucruri omenesti." ( Calistrat Hogas )

" Rasul este jogging intern." ( Norman Cousins )

"Rasul este soarele ce alunga iarna de pe chipul oamenilor." ( Victor Hugo )

" Rasul este un calmand pt efecte secundare." ( Johs Billings )

Stiati ca…? Curiozitati despre ras

> Persoanele care rad mult si des sunt mai placute decat cele serioase si triste.
> Atunci cand razi, pupilele se dilata iar atunci cand esti nervos se contracta.
> Persoanele care rad putin sunt mai palide fata de persoanele care rad cu toata fiinta, din inima, si care capata culoarea unui mar copt, rosu.
> Rasul este benefic (si) pielii deoarece mareste cantitatea de oxigen din sange si accelereaza respiratia, imbunatatindu-se circulatia, innoindu-se celulele iar la tesuturi ajungand mai multa hrana.
> In lumea animalelor, aratarea dintilor este un semn de agresivitate, tipic mai ales cainilor sau lupilor care vor sa sperie.
> Singurul ” dezavantaj” il reprezinta faptul ca, hohotele de ras in exces pot provoca o marire a ridurilor din jurul gurii, acesta fiind ” pretul” unei figuri fericite.
SI NU UITA:O persoana care rade este cea mai frumoasa! Deci… fii o persoana frumoasa!

Ei si ce-am mai ras:

Iata si ceva mai stiintific:

 Cercetătorii au ajuns la concluzia că primul râset apare pe la vârsta de 3 ½ – 4 luni, adică cu mult înainte de a şti să vorbim. Asemenea plânsului, râsul este o formă preverbală de interacţiune între copil şi mama sau îngrijitorul lui. Zambetul mamei in fata copilului trezeste la acesta aceeasi reactie. Situaţiile comice ce survin pe parcursul vieţii noastre, fie că ne vizează personal, fie că nu, reprezintă o dimensiune importantă a procesului continuu de construcţie a realităţii, constituind fără îndoială una dinţele informale (extrem de subtilă) ale socializării.

Determinaţii pur fiziologice, genetice sau psihologice nu pot să dea seamă de caracterul complex al râsului clovn sau atunci când suntem autoironiei, deci ne complacem în a deconstruiă râsului celorlalţi, propria realitate subiectivă îşi pierde consistenţa, tot ceea ce conştiinţa noastră marcată de intenţionalitate a sintetizat din lumea înconjurătoare se resimte sub impactul cu realitateaă ce se manifestă prin râs. clovn sau atunci când suntem autoironiei, deci ne complacem în a deconstrui realitatea). Datorită râsului celorlalţi, propria realitate subiectivă îşi pierde consistenţa, tot ceea ce conştiinţa noastră marcată de intenţionalitate a sintetizat din lumea înconjurătoare se resimte sub impactul cu realitatea intersubiectivă ce se manifestă prin râs.

Râsul este "dependent" de intersubiectivitate, care afirmă că pentru a-1 înţelege trebuie să-l plasăm în mediul său natural, care este societatea. Este adeseori observat faptul că se râde mai bine atunci când sunt mai multe persoane implicate în contextul comic. (lucru speculat cu siguranţă de creatorii de comedii TV, în care acţiunea este dublată de hohotele de râs ale unui public inexistent in fapt pentru telespectator ).

  şi de anumite convenţii sociale, prea puţine persoane permiţându-şi să râdă de o femeie însărcinată care se împiedică. Faptul că râsului i se "alocă" un anumit spaţiu de manifestareării este evident atunci când ne gândim la lucrurile de care râd copiii şi la cele de care râd adulţii.

Datorita intersubiectivitătii practică socială, se supune ordinii  atitudinii naturale. Râdem fără să ştim întotdeauna precis de ce, râdem ca şi cum toţi ceilalţi ar trebui să râdă la fel ca noi. Râdem împreună cu alţii fără să ne dăm seama că e foarte posibil ca semnificaţiile personale ale râsului să difere într-o mare măsură.
În concluzie, râsul, este un factor de coeziune, cât şi particularul, singularizând anumite aspecte. Aceste fenomene pot fi clarificate pe baza abordării dezvoltate anterior. Aceasta oferă o explicaţie ce poate fi invocată şi în lămurirea senzaţiei neplăcute pe care o resimţim atunci când facem obiectul râsului celorlalţi i

Ce trucuri folosesc barbatii pentru a face femeile sa rada

Una dintre cele mai eficiente cai pentru a cuceri o femeie este umorul, iar barbatii la care aceasta calitate este prezenta din plin nu sfarsesc niciodata singuri, femeile apreciind compania lor si dorindu-si sa ii aiba mereu in preajma.
Rasul poate ajuta o persoana sa se relaxeze multumitor chiar si in cele mai tensionate situatii, iar barbatii sunt parca facuti pentru a provoca, fie si involuntar, aceasta reactie, femeile reusind astfel sa ii cunoasca mai bine pe cei cu care stau de vorba.

Barbatilor nu le displace deloc sa provoace rasul femeilor, mai ales atunci cand isi doresc sa le castige pe deplin increderea si apeleaza de multe ori la unele trucuri care, garantat, pot binedispune orice femeie sub conditia ca cel care incearca acest lucru sa fie totusi natural si sincer in incercarea sa de a descreti putin fruntea unei femei.
In sfarsit, cele mai fericite situatii cand poti starni rasul unei femei sunt cele conjuncturale, atunci cand spontaneitatea permite unui barbat sa surprinda partea comica a unei situatii de viata si sa o puna in cuvinte intr-un mod inspirat. Fie printr-o educatie mai aleasa, fie printr-un spirit natural mai ascutit, unii barbati, nu foarte multi din pacate, reusesc sa fie mereu "pe faza" si provoaca astfel rasul cu lacrimi al femeilor, care le sunt apoi recunoscatoare pentru momentul special creat parca din nimic.

A face o femeie sa rada sincer este echivalentul unui compliment adresat cu mare clasa si multi barbati se vor grabi sa raspunda neintarziat acestei necesitati firesti a unei femei, care poate fi ascultata cu mare usurinta chiar si atunci cand conditiile economice precare nu te indeamna inspre gluma.

A profita insa de unele trucuri ieftine pentru a obtine avantaje diverse, inseland astfel increderea unei femei, nu mai poate fi deloc perceput ca un fapt pozitiv, iar cei care recurg la asemenea metode nu vor fi niciodata foarte haiosi sau pe deplin credibili in demersurile lor vinovate.

nsă de multe ori absenţa oricăror tente moralizatoare, putând fi răutăcios, cinic, autoironie ş.a.m.d., fără ca prin aceasta să piardă ceva din natura sa specifică.