Concurenta

M-am gandit sa pun titlul acestei postari " concurenta" legandu-ma de faptul ca timp de doi ani de zile, cat a tinut masterul pe care l-am facut, mi-a placut sa fac concurenta doar cu mine insumi.
Privind acum in urma la ce a fost, ( nici nu stiu cand a trecut timpul .....:D ) imi trec prin minte imaginile din primele cursuri si seminarii cand d-na profesoara de contabilitate, mai ales, ( am tot respectul pt dansa ) facea prezenta si ne scotea la tabla la fel ca pe vremea liceului ( nici eu nu am scapat :D ). Si toti ceilalti profesori deosebiti carora le pot spune "multumesc" si daca ii voi mai intalni peste multi multi ani.
Spuneam ca am tot respectul pt d-na profesoara de contabilitate, pentru ca implicarea dansei a fost maxima, chiar si numai pt 2 semestre ... pot afirma ca aceasta doamna este una din persoanele care m-au influentat, m-au motivat.
Ma motiveaza persoanele devotate, care pune suflet pentru ceea ce fac si mai ales iubirea pentru profesie si pt oameni.... hmm ... unii ii eram ca si nepotii.
Mai tin sa precizez si faptul ca in ultimul trimestru credeam ca ma voi poticni la examene pt ca erau intr-o zi in care imi ingradeau libertatea de constiinta, insa lucrurile s-au rezolvat asa de bine in urma conversatiilor cu profesorii in cauza incat am putut sustine examenele in alta zi si le-am si luat.
Mai exista inca oameni care se ridica deasupra chiar si atunci cand, contextul nu este tocmai favorabil!
Pe langa respectul de care spuneam ca il port d-nei profesoare au fost si momente de regret ptr ca a trebui sa se pensioneze si parca prea repede a venit momentul asta .... iar eu imi facusem speranta ca voi face lucrarea de disertatie cu dansa, dar desii n-a fost sa fie asa, inlocuitoarea dansei a fost la inaltime si totul a fost de nota 10.
La final pot spune: a meritat, slava Domnului :)

18 iunie

Mai precis joi 18 iunie 2009 ... si azi e joi...; pentru unii poate nu inseamna nimic, pentru altii poate a inseamnat ceva.
Pentru mine cu siguranta a insemnat si inseamna ceva adica emotie, stres, descurajare-curaj, nerabdare, recapitularea in minte a manevrelor, gandul la cum va fi, ce ma va pune sa fac, voi stii nu voi mai stii, ma voi incurca, nu ma voi incurca ...etc si etc... Dar iata ca au trecut 2 ani de cand am obtinut acel mic cartonas numit permis de conducere, roz si cu semnatura mea pe el  :D si 0 puncte( pana acum ) cu toata ca am avut nenumarate ocazii si am profitat de ele din plin pe sosele ;)
Ei... nu a fost nici greu, nici usor, a necesitat multa vointa si perseverenta si bineinteles atentie maxima.

"Demolarea nedorita"

Tot in cartea sa Hervey, spune ca viata si moartea Domnului Isus reprezinta o mustrare pe fata, ce strabate vremile, la adresa oricarei forme de mandrie de care sunt in stare oamenii:
Mandria de a putea: " Eu nu fac nimic de la Mine Insumi."
Mandria obarsiei: " Oare nu este El fiul tamplarului."
Mandria intolerantei religioase: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"
Mandria inteligentei: " Vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu."
Mandria educatiei: "Cum are omul acesta invatatura, caci n-a invatat niciodata."
Mandria infatisarii: N-avea nici frumusete, nici stralucire."
Mandria reputatiei: "Un prieten al vamesilor si al pacatosilor"
Mandria respectabilitatii: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?"
Mandria increderii in sine: " S-a pogorat impreuna cu ei, a venit la Nazaret si le era supus."
Mandria vointei proprii: "Nu caut sa fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis."
Mandria reusitei: "Dispretuit si parasit de oameni."
Mandria superioritatii: " Eu sunt in mijlocul vostru ca cel care slujeste."
Mandria avutiei: "Fiul omului n-are unde-Si odihni capul."

Construim un renume pentru eul nostru, cercuri de influeta, prietenii personale, adevarate imperii in lumea facerilor si o tinem tot asa - construim, construim de zor. Fortele tineretii din noi, inteligenta noastra in devenire si daca nu suntem atenti, chiar si experientele noastre religioase, toate pornesc intins sa zideasca ceva. Cand atingi culmea, aceasta nazuinta se exprima prin cuvintele lui Nebucadnetar, imparatul din vechime: "Oare nu este acesta Babiul cel ma, pe care mi l-am zidit eu...?"
Dumnezeu este Demolatorul universal. Cat inca mai este vreme,  El trebuie sa distruga roadele eforturilor noastre incordate, ca sa zideasca ceva cu valoare vesnica. Isus a zis ca omul care zideste fara sa fi primit instructiuni de la EL, zideste pe nisip. Cu toata dragostea, Dumnezeul nostru va surpa negresit castelele mult pretuite ale eului nostru, numai ca sa poata zidi El.
Si in ziua de azi, acest proces nemilos de demolare se desfasoara sub ochii nostrii, iar noi il privim uneori cu usurare, alteori cu tristete.

Fiindca omul....

Salutare,
Recitesc e ceva vreme o carte care mi se pare extraordinara, se numeste " Insemnul regal. Smarenia", am mai amintit despre ea pe la inceputurile blogului, insa acum m-am gandit sa si scriu din ea.

Viata este grea, spunea cineva dar este totusi un dar, un dar oferit de Acela care o cunoaste.
"Findca omul cauta locul cel mai de jos, El l-a luat pe cel mai e jos.
Fiindca omul doreste sa fie precum zeii, El S-a facut om si inca prunc.
Fiindca omul tanjeste dupa locuinte somptuoase, El nu avea unde sa-si puna capul si a pornit in viata, dintr-o iesle.
Findca omul alege cartierele de elita, Hristos a ales sa locuiasca in Nazaret.
Fiindca omul lupta din raspunteri sa se imbogateasca, El S-a facut sarac.
Fiindca omul ii dispretuieste pe cei de jos,l adesea a a oamenii fara capatai si nevoiasi.
Findca omul alege persoane de renume in fruntea sistemeor lumesti de guvernare, El a ales pescari umili din Galileea."